Franța, divizată după revoltele din weekend

„Nu așa arată Franța! Voi, presa, vă concentrați cu toții asupra violențelor și distrugerilor de la protestele de sâmbătă. Dar aceasta nu e majoritatea. Nu suntem «noi». Aceasta nu este Franța!”

Elisabeth îmi vorbea în fața unui șir de vitrine sparte, în timp ce cioburi de sticlă zăceau încă împrăștiate pe o stradă pariziană mărginită de copaci. Pereții erau acoperiți cu graffiti scrise cu litere roșii, care insultau poliția franceză și purtau data revoltelor: 17 octombrie.

Am oprit-o pe Elisabeth și pe prietena ei pentru a le întreba ce părere au despre cele întâmplate sâmbătă. Elisabeth era atât de supărată încât părea, în timp ce vorbea, că este pe punctul de a izbucni în lacrimi.

„Prietenul meu crede că în Franța are loc un război civil, dar eu nu cred asta. Ce s-a întâmplat sâmbătă este despre cu totul altceva.”

Dar ce s-a întâmplat, mai exact? Cine s-a aflat în spatele revoltelor? Deși multe dintre jafuri au părut oportuniste, violențele au dat impresia că au fost planificate dinainte. De ce să fie orchestrate tocmai acum, după săptămâni întregi de proteste ale elevilor? Și cine are cel mai mult de câștigat de pe urma distrugerilor din acest weekend? Elisabeth nu era pe deplin sigură.

Circulă diverse teorii, atât în Franța, cât și în afara ei. Explicațiile simple, în alb și negru, pot fi tentante, însă realitatea este că la mijloc sunt implicați numeroși factori.

Președinta Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, a propus deschiderea unei anchete parlamentare privind revoltele și modul în care acestea au fost organizate.

Serviciile franceze de informații avertizaseră cercurile guvernamentale încă de la începutul acestei luni că grupări anarhiste de stânga sunt implicate în protestele tinerilor. Simbolul lor distinctiv, litera „A” încercuită, a fost pulverizat cu spray pe numeroase clădiri din Franța în acest weekend.

Presa franceză a difuzat în repetate rânduri o înregistrare video realizată sâmbătă, în care apar grupuri de tineri îmbrăcați în negru, cu fețele parțial acoperite de eșarfe negre, atacând aparent mai multe dube ale poliției cu obiecte ce par a fi ciocane de mari dimensiuni sau macete.

Un raport al serviciilor franceze de informații, datat 29 septembrie și publicat de ziarul Le Figaro, detaliază „manipularea” demonstrațiilor elevilor de liceu de către sindicate studențești și mișcări politice aliniate stângii radicale. Raportul sugerează că mișcarea politică de extremă stângă „La France Insoumise” (LFI) se baza pe violență ca strategie electorală înaintea alegerilor prezidențiale din 2027.

Jafurile în masă care au vizat, potrivit informațiilor, peste 3.000 de magazine și afaceri sâmbătă par să fi fost, în mare parte, oportuniste, potrivit relatărilor din Franța.

Mulți tineri au încercat imediat să își vândă online bunurile furate, inclusiv încălțări sport de firmă. Unii nici măcar nu și-au acoperit fețele. Au simțit ei că pot scăpa nepedepsiți?

Platformele de vânzări online afirmă acum că vor colabora cu autoritățile franceze pentru a-i identifica pe cât mai mulți dintre cei implicați în jafuri. Poliția spune că analizează imagini surprinse de camerele de supraveghere și înregistrări de pe rețelele de socializare. Președintele Macron insistă că toți cei responsabili de acte de violență sau furt vor fi trași la răspundere.

Afirmațiile potrivit cărora unele persoane ar fi fost încurajate să participe la violențe prin postări pe rețelele de socializare l-au determinat pe fostul prim-ministru francez Gabriel Attal, considerat un posibil candidat la viitoarele alegeri prezidențiale, să ceară blocarea selectivă a unor rețele pentru a preveni noi violențe.

Belgia se confruntă, de asemenea, cu proteste violente în ultimele zile. Marți, ministrul belgian de interne, Bernard Quintin, a avertizat asupra „TikTokizării” violenței.

Imagini cu revoltele sunt distribuite pe scară largă pe rețelele de socializare, ajungând la un public numeros de tineri influențabili, a declarat acesta. El a atribuit, de asemenea, violențele de pe străzile din Bruxelles și Liège unor „grupări de extremă stângă cunoscute”.

Ce spun studenții?

Luni, în suburbia Saint-Denis, am stat de vorbă cu Lisa Cordat, reprezentantă a sindicatului studențesc FSE. Ea mi-a spus că studenții s-au organizat pentru demonstrații prin intermediul mesajelor distribuite pe rețelele de socializare sau prin organizații studențești. Potrivit ei, este „jignitor” să se sugereze că sunt manipulați sau că li se „spune să facă asta ori să facă aia” de către politicieni.

„Furia studenților vine de la firul ierbii”, spune Lisa.

Există însă și o frustrare palpabilă în rândul multor francezi față de ceea ce ei consideră a fi politizarea violențelor de sâmbătă. Lina, în vârstă de 25 de ani, mi-a spus: „Politicienii caută țapi ispășitori, dar nu se întreabă de ce s-au întâmplat toate acestea. Care sunt cauzele profunde ale celor petrecute sâmbătă. Ne simțim speriați și abandonați.”

Principalii politicieni ai Franței fac schimb de acuzații încă de sâmbătă.

Alegerile prezidențiale care vor avea loc peste șase luni sunt intens disputate, iar instabilitatea de pe străzile Franței a fost imediat transpusă în lupta politică deja înfierbântată din țară.

Jean-Luc Mélenchon, creditat în prezent cu locul al doilea în majoritatea sondajelor, înaintea candidaților centriști, l-a acuzat pe prim-ministrul Franței că este „responsabil pentru haos”, fie din cauza „incompetenței, fie a unei strategii pentru cel mai nefavorabil scenariu”.

Mélenchon a mers și mai departe, sugerând că Lecornu ar fi putut permite desfășurarea violențelor pentru a se poziționa drept liderul unui „partid al ordinii” după fărădelegile de sâmbătă, „făcându-i pe oameni să uite de eșecul său în gestionarea finanțelor publice”.

Franța se confruntă cu o datorie publică în creștere și cu costuri tot mai ridicate de împrumut pentru guvern.

În ceea ce privește eventualele deficiențe ale serviciilor de informații de sâmbătă, președintele Macron a cerut explicații și o nouă strategie pentru menținerea ordinii publice.

Ministrul francez de Interne a recunoscut că nu au existat suficienți polițiști pe străzi, în ciuda faptului că protestele la nivel național fuseseră anunțate cu mult timp înainte. După acuzațiile de utilizare excesivă a forței la demonstrațiile anterioare, poliția a părut în mod clar depășită de situație în acest weekend.

Dintre toți cei care aspiră la funcția de președinte, Marine Le Pen, lidera partidului anti-imigrație Rassemblement National, pare să fie cea care are cel mai mult de câștigat politic de pe urma scenelor șocante de sâmbătă.

Ea conduce deja detașat în sondajele de opinie. Duminică, Marine Le Pen a ales să transmită pe rețelele de socializare un mesaj adresat națiunii, cu accente de discurs prezidențial.

Îmbrăcată sobru, așezată în spatele unui birou impunător și având în fundal drapelul Franței, ea l-a acuzat direct pe Jean-Luc Mélenchon și aliații săi că „încearcă să arunce țara în haos”.

De asemenea, l-a acuzat pe președintele Macron și guvernul său că „a rămas fără energie”, susținând că astfel Franța a ajuns să fie „luată ostatică între violență și neputință”.

Și-a încheiat mesajul video reamintindu-le alegătorilor francezi că, peste șase luni, vor avea ocazia să „aleagă o cale diferită”.

Partidul lui Le Pen promovează un mesaj centrat pe lege și ordine, precum și pe închiderea frontierelor. La fel ca președintele american Donald Trump și vicepreședintele JD Vance, ea a pus haosul de sâmbătă din Franța, printre altele, pe seama migrației.

Mar, o profesoară, s-a plâns că violențele de sâmbătă „servesc intereselor politicienilor. Ele distrag atenția de la săptămâni întregi de proteste legitime pentru servicii publice mai bune”, a spus ea.

„Politicienii nu ascultă de ceea ce au nevoie elevii și studenții, de ceea ce au nevoie profesorii sau de ceea ce își doresc francezii. Ei folosesc violențele pentru a-și face campanie electorală, în încercarea de a câștiga președinția și de a-și pune adversarii într-o lumină nefavorabilă.”

Dar tot mai mulți oameni din Franța, în special tineri din Generația Z, spun că au din ce în ce mai puțină încredere în „sistem”.

Acesta este un fenomen întâlnit și în alte țări europene, unde în acest weekend au avut loc proteste conduse în principal de tineri, unele dintre ele violente, în Italia, Portugalia și Albania, precum și în Franța și Belgia.

Aceste demonstrații sunt adesea alimentate de creșterea accentuată a costului vieții, degradarea serviciilor publice și sentimentul de neputință pe care mulți oameni îl resimt în raport cu propriile vieți.

Ce putem face noi, ca indivizi, în fața creșterii costurilor la energie provocate de războaie îndepărtate din Orientul Mijlociu sau din Ucraina?, se întreabă mulți.

Alegătorii spun tot mai des că își pierd încrederea în partidele politice tradiționale și în cele aflate la guvernare, considerând că acestea nu le ascultă preocupările și nu le oferă soluții.

Tinerii privesc cu îngrijorare schimbările climatice, inegalitatea socială, prețurile inaccesibile ale locuințelor și posibilitatea ca inteligența artificială să le amenințe perspectivele de pe piața muncii.

Potrivit unor sondaje realizate în acest an de Pew, 69% dintre francezi sunt nemulțumiți de modul în care funcționează democrația. În Spania, procentul este de 68%, iar în Italia de 62%. (Statele Unite se confruntă cu un nivel similar de dezamăgire: 69% dintre respondenți declară că sunt nemulțumiți de modul în care funcționează democrația.)

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.