De ce estonienii invită străini în grădinile lor în fiecare vară

Sub un cort uriaș, oameni care nu s-au văzut niciodată înainte stau la coadă pentru a-și cumpăra prânzul.

În jurul lor, straturile de legume sunt pline de castraveți, căpșuni, usturoi și dovlecei, iar un pom de mere umbrește o masă încărcată cu pâine de secară, murături făcute în casă și o oală de seljanka - o supă pe bază de roșii cu șuncă și cârnați afumați - care fierbe încet.

Oaspeții comandă dintr-un meniu simplu, tipărit, înainte de a-și duce bolurile cu supă fierbinte la mesele comune pentru a mânca.

La prima vedere, pare să fie o cafenea de la țară. Nu este. Este grădina din spatele casei lui Heiki Kalvik, aflată la periferia localității Kehra, un mic oraș situat la aproximativ 45 de minute est de Tallinn. În fiecare vară, el își transformă grădina într-o cafenea temporară.

„Sunt foarte sociabil și îmi place să gătesc. Îmi place să găzduiesc oameni și sunt mândru de spațiul nostru în aer liber”, spune Kalvik, în timp ce mai sosește un grup de vizitatori.

Kalvik este unul dintre aproximativ o duzină de locuitori care participă la Kodukohvikute Päev, sau „Ziua cafenelelor de acasă”, organizată anual în Kehra, când, timp de o singură zi din luna iulie, localnicii își transformă grădinile private, curțile și garajele în localuri temporare.

Într-o altă parte a orașului, Karolin Vahtre a amenajat un garaj din spatele blocului său din perioada sovietică și a organizat o cafenea improvizată, unde le oferă vizitatorilor rulouri sushi tempura, quiche cu gălbiori, prăjitură cu ciocolată și cartofi prăjiți.

Peste 150 de astfel de evenimente sunt organizate în Estonia între lunile aprilie și septembrie. Aceasta este o tradiție îndrăgită, care s-a răspândit treptat de la primul eveniment organizat în urmă cu aproape 20 de ani.

Unele evenimente sunt organizate în mod minuțios, cu corturi, mese și scaune închiriate; altele abia dacă depășesc nivelul unui stand de limonadă administrat de copii. Luate împreună, ele oferă vizitatorilor o perspectivă rară asupra vieții de zi cu zi din Estonia, la care în mod normal aceștia nu au acces.

Cum au început zilele cafenelelor în Estonia

Tradiția cafenelelor de acasă din Estonia a început pe Hiiumaa, a doua cea mai mare insulă a țării, în 2007, atunci când promotorii locali ai turismului căutau o modalitate de a atrage vizitatori și în afara lunii de vârf a sezonului, iulie.

Ei și-au găsit inspirația în Kärdla, capitala insulei, și în tradiția sa îndelungată legată de consumul de cafea. La mijlocul secolului al XIX-lea, în oraș funcționa o fabrică de postav administrată de un baron germano-baltic, care angajase muncitori din Europa Centrală, obișnuiți să bea cafea.

Estonienii din zonă au adoptat curând acest obicei, iar locuitorii din Kärdla au ajuns să fie porecliți kohvilähkrid, adică „ploscuțe de cafea”, pentru că duceau cafea la munca pe câmp în locul tradiționalului lapte acru sau al berii.

Cincisprezece gospodării au participat la zilele cafenelelor din Hiiumaa în 2007; astăzi, evenimentul de trei zile organizat la începutul lunii august atrage mii de vizitatori, iar zeci de cafenele temporare vând mâncare și băuturi preparate în casă pe insulă.

Muzeul Hiiumaa este unul dintre puținii participanți care au luat parte la eveniment în fiecare an din 2007 încoace. Aici se recreează o cafenea din secolul al XIX-lea în sălile de conferințe din Long House, clădirea principală a muzeului și fostul cămin al directorilor fabricii de postav.

Directorul muzeului, Kauri Kiivramees, spune că această tradiție are la bază ceva mai profund decât mâncarea și băutura: lunga istorie a locuitorilor insulei de a-i primi cu ospitalitate pe cei veniți din afară.

Kiivramees spune că până și această așa-numită „insulă a introvertiților” a înțeles întotdeauna importanța spiritului comunitar: „Este destul de tradițional să-i ajuți pe vizitatorii străini în Hiiumaa, pentru că, pe vremuri, asta însemna că ajunseseră aici din cauza unui naufragiu sau a ceva asemănător și că aveau nevoie de ajutor.”

De la tradiția unei insule la un fenomen național

Comunitățile mici, rurale, au reprezentat istoric coloana vertebrală a societății estoniene atât pe insulele țării, cât și în partea continentală a acesteia. Deși oamenii nu mai depind de vecinii lor ca odinioară, anumite tradiții, precum talgud, s-au păstrat.

Aceste zile de muncă în comun erau menite cândva cositului de fân sau construirii de hambare; astăzi, în aceste zile se organizează mai ales acțiuni de curățenie comunitară. Zilele cafenelelor de acasă reflectă același spirit de solidaritate între vecini, și, după succesul inițial al evenimentului din Hiiumaa, ele s-au răspândit rapid în întreaga țară.

Setomaa, în sud-estul Estoniei, își organizează în fiecare an zilele cafenelelor temporare în al doilea weekend din august, folosind evenimentul pentru a-și pune în valoare cultura distinctivă.

„Unul dintre motivele pentru care am lansat [Kostipäiv] a fost faptul că am observat că, pe timpul verii, nu avem prea multe evenimente la care oamenii să poarte costume tradiționale sau să ofere mâncăruri tradiționale, precum sõir, brânza noastră de casă”, a spus Liis Kogerman, membră a consiliului organizației neguvernamentale Seto Küük.

Evenimentul a devenit una dintre amprentele personale ale regiunii, iar unele cafenele atrag chiar și 1.000 de vizitatori.

Deși una dintre ele s-a transformat ulterior într-un restaurant permanent, majoritatea participanților sunt fericiți doar să vândă mâncare preparată în casă vizitatorilor, fără presiunile de a administra o afacere.

Același spirit se regăsește și în orașul universitar Tartu, unde Inga Kulmoja administrează o cafenea deschisă pentru o singură zi, pentru a-și satisface pasiunea pentru înghețata făcută în casă. Kulmoja locuiește într-o veche casă din lemn fără curte, așa că, în fiecare an, ea coboară înghețata în stradă din fereastra dormitorului său de la etajul al treilea.

„Este foarte rudimentar”, a spus ea, subliniind că administrarea cafenelei este foarte diferită de activitatea ei de zi cu zi ca antreprenoare în domeniul inteligenței artificiale.

„Se lucrează doar cu numerar, iar afișele sunt scrise pe hârtie care a mai fost folosită. Am cumpărat niște sfoară și avem două găleți: una pentru înghețată, iar a doua, mai mică, pentru bani. Nici măcar nu folosesc o mașină de înghețată; pur și simplu prepar totul în congelator.”

Deși își petrece cea mai mare parte a timpului servind înghețată și ocupându-se de găleți, Kulmoja spune că îi face plăcere să vadă șirul de vizitatori, mai ales când îi recunoaște pe cei care revin an de an.

„Cred că oamenii au un fel de dorință să arate ce pot oferi sau cum trăiesc”, a spus ea. „În estonă, i-ai spune probabil «edevus». Este sentimentul care te încearcă atunci când te afli în centrul atenției celorlalți”.

Când străinii devin vecini

Oleg Pun și Iryna Topilina s-au mutat în Estonia din Ucraina în 2019, dar au deschis prima lor cafenea abia în 2022, când părinții lui Pun s-au mutat în Estonia pentru a fugi de război.

Pun și Topilina i-au încurajat să participe la zilele cafenelelor din noul lor sat pentru a cunoaște mai bine comunitatea.

„Au fost atât de surprinși și de emoționați de cât de mulți estonieni au venit să-i susțină. Vecinii din casele apropiate ne-au adus chiar și scaune și mobilier suplimentar când au văzut că aveam nevoie de mai multe locuri”, își aduce aminte Topilina.

Acum, familia lucrează împreună pentru a administra o cafenea în timpul Zilelor Kalamaja, în grădina lui Pun și a lui Topilina.

Anul acesta au servit varenyky cu varză, găluște ucrainene pregătite după o rețetă de familie veche de aproape 100 de ani, și borș verde făcut cu măcriș și urzici culese local și gătit la foc deschis.

Deși zilele cafenelelor de acasă din Estonia pot părea ca niște sărbători secrete pentru cei din afara comunității, ele reprezintă una dintre puținele ocazii când vizitatorii sunt invitați să se plimbe prin grădini private, să guste rețete de familie și să observe viața de zi cu zi din comunitățile locale.

După cum a spus Katrin Aedma, organizatoarea Zilelor Kalamaja: „Nu se întâmplă prea des să puteți vedea ce se află în curțile noastre. Ele sunt închise. Dar aceasta este ziua în care oamenii noștri își deschid inimile și porțile.”

Acest articol a fost scris și verificat de jurnaliști BBC. Inteligența artificială a fost folosită pentru a asista traducerea în limba română, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Andreea Gheorghe.