Cum moare încet Amazonia și de ce ar trebui lumea să fie îngrijorată

Conferința ONU privind schimbările climatice (COP30) din 2025 a avut loc în Belém, un oraș din nordul Braziliei, descris adesea drept poarta Amazoniei - cea mai mare pădure tropicală a lumii.

A fost o locație simbolică, la 10 ani după conferința COP de la Paris, la care s-a atins un acord istoric privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la niveluri sigure. Acele eforturi încă nu și-au arătat roadele, întrucât emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească. Amazonia, care absoarbe cantități vaste de CO2 (dioxid de carbon) din atmosferă, va avea un rol esențial în accelerarea aplicării măsurilor necesare pentru a schimba situația.

Dar specialiștii avertizează că viitorul Amazoniei însăși este acum sub semnul întrebării, după zeci de ani de defrișări și, mai recent, din cauza impactului schimbărilor climatice.

În statul Pará, a cărui capitală este Belém, nivelul defrișărilor pădurii tropicale se numără printre cele mai ridicate din Amazonia.

Acesta este motivul pentru care BBC analizează în detaliu starea Amazoniei și amenințările cu care se confruntă.

Brazilia, care se întinde pe 60% din bazinul Amazonului, susține că va încerca să obțină un acord care să asigure măsuri ferme de protecție a pădurilor tropicale. Aceste păduri, situate adesea de-a lungul Ecuatorului, au arbori înalți, în cea mai mare parte veșnic verzi, și vegetație luxuriantă susținută de precipitații abundente și umiditate ridicată.

Dar Amazonia conține și lunci inundabile, mlaștini și savane.

Întinzându-se pe o suprafață de peste 6,7 milioane de kilometri pătrați din America de Sud, este de peste două ori mai mare decât India și reprezintă una dintre zonele cu cea mai bogată biodiversitate de pe planetă.

Adăpostește:

Multe dintre aceste specii nu pot fi găsite nicăieri în altă parte.

În plus, sute de comunități indigene trăiesc și ele în regiune.

Amazonul este cel mai mare fluviu din lume și, alături de cei peste 1.100 de afluenți ai săi, reprezintă de departe cea mai mare resursă de apă dulce a planetei.

Aceste ape se varsă în Oceanul Atlantic și joacă un rol esențial în menținerea curenților oceanici care influențează sistemele climatice regionale și globale.

Pădurile amazoniene captează cantități vaste de dioxid de carbon, chiar dacă s-a descoperit că unele zone degradate emit mai mult CO2 decât rețin.

Amazonia este și o sursă importantă de alimente și de plante medicinale. Dispune de rezerve bogate de metale, inclusiv aur, și ar putea ajunge să fie un producător important de petrol și gaze naturale. Distrugerea unor zone întinse ale pădurii tropicale a transformat Amazonia într-un furnizor major de lemn.

Ce se întâmplă acum

Organizațiile specializate în conservare afirmă că s-a pierdut până la 20% din pădurea tropicală și că o suprafață similară a fost degradată ca urmare a activităților umane, precum agricultură, creșterea vitelor, defrișări și minerit. În plus, mai recent, s-au adăugat seceta provocată de schimbările climatice și creșterea temperaturilor.

Cel mai mare val de defrișări a avut loc în 2022, când s-au tăiat aproape 20.000 de kilometri pătrați de pădure tropicală. Aceasta reprezintă o creștere de 21% față de 2021 și reprezintă cel mai grav an începând din 2004, conform Programului de Monitorizare a Amazonului din Regiunea Andină (Monitoring of the Andes Amazon Program - MAAP), derulat de organizația Conservarea Amazonului.

Comunitatea internațională s-a bucurat când, după o schimbare de guvern în Brazilia în 2023, rata deforestării din Amazonia braziliană s-a înjumătățit imediat - deși nu și în regiunile aflate sub controlul altor țări.

Dar curând s-a descoperit că unele părți ale Amazoniei au suferit daune serioase de pe urma cărora ar putea să nu-și mai revină.

Acesta nu a fost doar rezultatul anilor de defrișări susținute, ci și al crizei climatice care devine o nouă amenințare la adresa ecosistemului amazonian.

O creștere semnificativă a temperaturii și episoade de secetă prelungită au afectat funcționarea de bază a ecosistemului, transformând aerul umed specific pădurilor tropicale într-unul mai uscat și mai vulnerabil incendiilor forestiere.

În septembrie 2024, de exemplu, au existat 41.463 de focare de incendiu în bazinul amazonian din Brazilia. Conform agenției spațiale braziliene, INPE, acesta a fost cel mai mare număr de incendii din 2010 încoace.

„Observăm tot mai multe episoade de secetă și incendii, ceea ce a dus la o degradare mai accentuată a mai multor zone ale Amazoniei,” a spus Paulo Brando, profesor asociat la Universitatea Yale din SUA, specializat în captarea dioxidului de carbon din ecosisteme.

„Această degradare a mai multor regiuni devine o amenințare majoră pentru Amazonia.”

Perturbarea „râurilor zburătoare”

Fenomenul apare astfel: uriașa regiune amazoniană are sisteme meteorologice interne; pădurile sale circulă umezeala din aer provenită dinspre Oceanul Atlantic, creând așa-numitele „râuri zburătoare” în atmosferă.

Aceste râuri atmosferice produc ploaie mai întâi în partea estică a Amazoniei, aproape de Atlantic. Apa din sol și din vegetație se ridică din nou în atmosferă (printr-un proces numit evapotranspirație) și se deplasează mai departe spre vest, înainte de a se transforma în ploaie deasupra altor zone ale pădurii tropicale.

Această circulație a apei dintr-o parte a pădurii tropicale spre alta are loc pretutindeni în Amazonia și explică parțial succesul ecosistemului pădurilor tropicale.

Dar circulația acestei umezeli atmosferice, avertizează experții, a fost acum perturbată.

Suprafețele din Amazonia care au fost defrișate și degradate nu mai pot circula corect umezeala provenită din ocean și, ca urmare, mult mai puțină dintr-aceasta revine în atmosferă prin evapotranspirație.

„Mini-sistemele meteorologice produse de circulația umezelii în atmosferă, care erau intra-conectate în întreaga Amazonie, sunt acum distruse,” avertizează Matt Finer, om de știință la organizația de Conservare a Amazoniei și co-autor al unui raport recent despre rolul râurilor zburătoare și soarta Amazoniei.

Vestul Amazoniei, fiind cel mai îndepărtat de Oceanul Atlantic, este regiunea cea mai grav afectată; cu precădere sudul Peru și nordul Boliviei, spune el.

„Supraviețuirea pădurilor tropicale din Peru și Bolivia depinde de măsura în care pădurile tropicale din Brazilia, în est, rămân intacte, întrucât, dacă acestea sunt distruse, circulația apei care conduce la crearea râurilor zburătoare este la rândul ei distrusă și nu poate ajunge în vestul Amazoniei. Totul este conectat.”

Problema este acută în sezonul uscat, din iunie până în noiembrie.

Punct critic?

În trecut, pădurea tropicală, bogată în umiditate, a fost rezistentă la incendii forestiere. Dar, în zonele unde au lipsit precipitațiile, această rezistență este pusă la încercare.

Unii oameni de știință se tem că ecosistemul tot mai uscat al pădurii tropicale se apropie de un punct critic, dincolo de care nu își va mai putea reveni și va fi pierdut pentru totdeauna.

„În unele părți ale Amazonului vedem semne incipiente că am ajuns la un punct critic,” a declarat dl. Finer.

Erika Berenguer, cercetător principal asociat la laboratorul de cercetare a ecosistemelor al Universității Oxford, admite că riscul este în creștere, dar la fel ca Finer, subliniază că unele zone sunt mai puternic afectate decât altele.

„Este un proces foarte lent în anumite zone,” spune ea.

Ape tulburi

O circulație redusă a apei în atmosfera Amazoniei nu afectează doar sănătatea pădurii tropicale, ci are și un impact major asupra fluviului Amazon și a afluenților săi, avertizează experții.

Mai multe râuri din bazinul Amazonului au înregistrat niveluri scăzute record ale apei în ultimii ani, iar în 2023 regiunea a suferit cea mai gravă secetă din ultimii 45 de ani.

Condițiile de secetă din 2023 și din prima jumătate a lui 2024 au fost provocate în parte de El Niño, un fenomen meteorologic natural care apare atunci când temperatura apei de la suprafață crește în estul Oceanului Pacific, afectând tiparele globale ale ploilor, mai ales în America de Sud.

Haosul din minerit

Dacă defrișările și criza climatică nu provocau deja suficiente pagube, exploatările miniere ilegale, mai ales extragerea aurului, au adus daune incalculabile ecosistemului pădurii tropicale.

„Iar acum a început exploatarea mineralelor rare în regiune,” spune Berenguer.

Aceste minerale sunt utilizate în vehicule electrice, turbine eoliene, telefoane mobile și sateliți și, prin urmare, sunt vitale pentru economia modernă.

Deși activitatea minieră în sine nu provoacă defrișări considerabile, ea poluează râurile, solul, și vegetația cu substanțe chimice, precum mercurul, care pot otrăvi animalele și oamenii.

Există și o legătură tot mai strânsă între mineritul ilegal și crima organizată, inclusiv grupări de traficanți de arme, spun experții.

„Rețelele criminale se extind în Amazonia, lucru care îngreunează sarcina autorităților să țină situația sub control,” avertizează Matt Finer.

Faptul că Amazonia se întinde în opt țări, fiecare cu propriul ei sistem legislativ și de aplicare a legii, sporește dificultățile în combaterea criminalității transfrontaliere.

O altă posibilă cauză de alarmă este descoperire unor rezerve mari de hidrocarburi sub albia Amazonului. Conform InfoAmazonia, rezerve reprezentând echivalentul a aproximativ 5.3 miliarde de barili de petrol au fost descoperite între 2022 și 2024. Organizația afirmă că regiunea deține aproape o cincime din rezervele descoperite recent la nivel global, ceea ce o transformă într-o nouă frontieră a industriei extractive de combustibili fosili.

Chiar și înaintea descoperirii multora dintre aceste rezerve, și a publicării ultimelor cercetări despre râurile zburătoare, Comisia Științifică pentru Amazon avertiza că peste 10.000 de specii de plante și animale erau expuse unui risc ridicat ca urmare a distrugerii pădurii tropicale.

Importanță ce trece dincolo de limitele regionale

Amazonia rămâne un puternic rezervor de carbon, capabil să absoarbă cantități mari ale principalului gaz cu efect de seră, CO2.

În 2022 se estima că Amazonia conținea 71.5 miliarde de tone cubice de carbon atât deasupra, cât și sub nivelul solului, potrivit unui raport din 2024 al Programului de Monitorizare a Amazonului din Regiunea Andină (MAAP).

Acesta este echivalent cu aproape doi ani de emisii globale de CO2 la nivelul din 2022.

Dar defrișările, în timpul cărora vegetația este tăiată și incendiată, și efectul schimbărilor climatice asupra pădurii tropicale, amenință să transforme mai multe suprafețe ale regiunii în surse nete de emisii, avertizează oamenii de știință.

Pierderea Amazoniei ar însemna pierderea luptei împotriva crizei climatice, adaugă ei.

Pădurile tropicale produc și plafonul de nori care reflectă razele solare înapoi în spațiu, având astfel un efect de răcire asupra planetei.

Câtă vreme acest fenomen continuă, el va încetini încălzirea Pământului.

„Așa cum pădurea tropicală din Amazonia poate înmagazina carbon și stăvili încălzirea, are și capacitatea de a răci planeta,” spune Tasso Azevedo, un expert silvicultor brazilian.

„De aceea spunem că Amazonia este un aparat gigantic de aer condiționat pentru această planetă în curs de încălzire.”

Și, așa cum menționam anterior, cel mai mare bazin de apă dulce al lumii are o influență semnificativă asupra climatului global.

Oamenii de știință afirmă că vărsarea unor volume majore de apă în Oceanul Atlantic contribuie la formarea curenților oceanici, iar modificările acestor vărsări ar putea afecta atât curenții, cât și tiparele meteorologice regionale și globale pe care aceștia le determină.

Acest articol a fost scris și verificat de jurnaliști BBC. Inteligența artificială a fost folosită pentru a asista traducerea în limba română, ca parte a unui proiect pilot.